joi, 25 februarie 2016

momentul ala cand fug in Paradis

nefericirea unora constituie hrana altora. Cu care isi alimenteaza frustrarile , neimplinirile , defectele si alte lipsuri. De care nu este nimeni vinovat....nici macar ei insisi.
daca esti nefericit si te simti mizerabil in viata, iti acorda toata atentia si iti doneaza ambii umerii sa te sprijini si sa-ti plangi durerile.
daca rasare soarele si pe strada ta , se schimba  treaba. 
acesti minunati  , dedicati amici devin apatici si foarte dezamagiti de reusitele tale.De fericirea ta...
incredibile masti cad....incredibila omenire. Fara logica in simtire. 
aproape ca iti striga in fata...heiiii tu trebuie sa ramai vesnic nefericit  , pentru ca eu trebuie vesnic sa te compatimesc si sa ma bucur de nesansa ta.
oamenii ma obosesc maxim in ultima vreme....de asta aleg cerurile.Macar ele stiu sa daruiasca infinit , fara sa ma faca nefericita .Doar sa existam frumos . 
 si "din cerul adanc albastru , rasare Paradisul " 
 si dispar oamenii...ca sa pot supravietuii si maine pe Pamant , ma retrag cateodata in Paradis.
  si imi sopteste Enya versurile din  Dark Sky Island ca un murmur...
                                         Twilight comes to close the day
                                         And let the night break free
                                         And from deep blue skies the heaven rise
                                                 Come back to me
                                                 Come back to me 
                     
                             
                                              

                                                 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu