ritualul de seara , inainte de culcus,,,citim....citim. Am gasit ceva despre tulburarile fiecaruia la trecerea in a 5 a dimensiune. Sunt in deriva . Eu tulburata am fost de cand ma stiu. Ar trebuii sa fiu in dimensiunea 17.
ciudat este ca schimbarile mele nu au legatura cu agitatia sau tulburarea sufleteasca. La mine apele s-au linistit.Sunt un pic cum mi-as fi dorit sa fiu mereu....mai detasata de oameni si lucruri. iubindu-ma altfel pe mine...ca sa-i pot iubii pe altii .A disparut frica , panica , teama pentru ziua de maine.Sunt riduri pe suflet inca....dar impachetate in cutia cu amintiri. Past...let it go !
inca am reactii. Obisnuiam sa-mi fac lungi teorii interioare. Discutii interminabile cu sinele meu , din care ieseam epuizata psihic.Prefer o cearta cu altcineva. Cu mine insami nu am sanse de discutii civilizate. Nu aveam....
Acum e altfel. Acum ma pot uita la mine cu intelegere. Ma si compatimesc cateodata , fara sa pretind a fi o victima. Cel mai greu...daaaaa....cel mai greu e sa te iubesti pe tine , fara sa devii egoist si narcisist. Sa te detasezi cateodata de corpul tau si sa te privesti in ochi.
am fost un animalut speriat dar curajos, care se dadea mare ca e puternic si invincibil de greutatile vietii.
am fost animalutul nimanui....intr-o lume care nu-mi apartinea. Nici acum nu ma simt confortabil in lumea asta si in viata asta. Dar acum....sunt leul cel linistit. Poti sa te bagi singur in gura mea si sa ma implori sa te fac bucati. Hilar ce-ti va spune leul din mine dar....prefer salata !!!
Nu mai mi-e teama de secunda urmatoare . Nah ...e o tampenie. Ce trebuie sa se intample conform planului , matricei divine...se va implinii cu, sau fara voia mea.
Cea mai superba clipa in viata unui om este cand, detasat de aparente chestiuni de viata , isi poate golii sufletul si poate privii in ochi eternitatea. E un sentiment de contopire , cand nu mai sti daca existi , sau esti deja eter.Nu , nu sunt nebuna , nu bat campii , nu filozofez ca sa par mai interesanta. Am avut flashuri ...au fost secunde de contopire din care mi-am revenit prea repede. Dar indeajuns ca sa stiu gustul eternitatii.
Il intreb uneori pe El...cine o fi....in ceruri. De ce atata amar de drum prin vieti , experiente , galaxii in care ne nastem ca sa implinim ceva , ceruri la care ne rugam fara sa stim cine ne asculta. De ce m-a lasat sa gust din nemurire si apoi m-a arunca iar in deznadejdea unei lumi cu care nu rezonez. Retoric ...doar ! Pentru ca STIU ca nimic nu este fara sens. Toate cele ce ni se intampla , inclusiv materializarea fiecaruia undeva ,langa cineva, are o logica perfecta.
nu sunt destul de puternica sa sustin pe altii sau sa dau sfaturi de viata. Ma mai bag si eu in seama cateodata cu cate o persoana draga mie , ca sa capat incredere in mine si ca sa-i arat ca-mi pasa pe bune.
in rest ...sunt eu....leul solitar si in lumea lui. In care se simte safe si increzator.
Doamne...Cel din ceruri. Te intreb ...asta a fost planul Tau cu mine?!
Imblanzirea Leului?
Nu -mi raspunde....am simtit-o deja ! Sarut poalele cerurilor tale Doamne si multumesc ca mi-ai dat coate cand era sa ma pierd. Sa ne vedem cu bine....pana atunci ureaza-mi Doamne spor la treaba , ca ma asteapta gradina cu flori sa le ingrijesc , pisoii sa-i hranesc si copilul sa-l iubesc .
AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu