In sfarsit am visat-o ,pe EA , craiasa copilariei mele!
Toate povestile sunt populate cu zane , craiese , printese , imparatese , elfitze sau mai stiu eu ce imaginare creatii. M-am risipit o vesnicie (asa mi se pare acum) in fantasme si eram convinsa ca lumea aia din povesti e doar acolo....undeva , naiba stie unde !!
Plus ca ni se servea cu picatura , precum siropul de patlagina cand raguseam , ca alea sunt povesti si atat. Mesajul subliminal al parintilor si profesorilor era...nu mai visati la cai verzi pe pereti , numai in povesti se intampla din astea.Nu exista nimeni din povesti cu adevarat. Pe bune ????!!!! Pa atunci de ce iti mai bati gura sa mi-o citesti ? De ce mai dai banii pe o carte despre caii verzi care galopeaza pe pereti??!! De ce ma lasi sa -mi fac vise , pentru ca apoi sa mi le sfarami in milioane de cioburi !!??
Phuaaa...noroc ca am crescut si cateodata imi revizuiesc zona cu amintiri.Nu ca revizia de toamna la dulapul cu haine.Nuuuu!!! La capitolul asta eu stabilesc cand e toamna .Am visat-o si s -a facut toamna :)...s-a deschis valiza...e din aia ca diplomatul , cu buton de activare .
Nu am apucat sa va spun ca am visat-o pe bunica mea.Mama tatalui meu . Are in proprietate forever un colt imens din sufletul meu, din inima mea.Curge in venele mele si daca ar fi sa o conturez, am cateva repere , pe care nu le pot atribuii nimanui din viata mea pana acum.Listez...
Doi ochi albastri de o blandete revoltator de divina. O icoana vie privindu-ma peste timp...ii pot vizualiza daca ma uit la cer instant.
O piele ca laptele amestecat cu miere, ceva care nu i s -a degradat nici cu trecerea anilor.Va puteti imagina o zana dand cu coasa pe dealuri si din cand in cand cu poalele camesei stergandu-si sudoarea??!! Greu nu?! Eu am avut imaginea asta pe screenul vietii toata copilaria mea...toate verile mele acolo se scurgeau frumoase si manoase in amintiri.
Dealurile Nucetului pline de flori de camp , bondari si fluturi . Petice de livezi stinghere ici-colo , palcuri de capre si vaci, baltoace mai mici sau mai mari cu stufarisul de cuviinta pe malul de pe margine. Paduri de fag si stejar pe culmi ,ca niste palarii de sarbatoare. Poieni si luminisuri ca niste portaluri spre alte lumi nestiute ,dar miracuoase .Bazait de insecte , ochi de libelule aparand din neant ,alaturi de aripi fine de matase in aerul inmiresmat, oac-cacit de broaste in coruri galagioase , care inviorau amiezele cufundate in liniste ale satului.
Si ea acolo ...o prezenta ca un nimb.Orice munca facea daca era nevoie si culmea , nu o dobora !Era de neinvins....dadea o eleganta si o binecuvantare oricarui lucru facut.Era de-a dreptul cazuta din alte lumi.
Cel mai mult ma impresiona cand . dupa o zi istovitoare de munca la pamant , de ingrijit ograda si animalele si de avut grija de noi toti , aprindea lampa cu petrol in casa , dupa care ,umila ingenunchia la polita cu candela si Biblia in fata si se ruga.Nici daca o hoarda de extraterestri super inteligenti ar incerca sa -mi smulga imaginea bunicii mele in genunchi rugandu-se pe inserat , nu ar reusii.E in amprenta mea spirituala si o duc cu mine in eternitate , ca o bogatie a sufletului meu de copil.
Mai e ceva ce nu se sterge din cutiuta de amintiri. Mirosul ei dinainte de culcare...se spala la copaie , undeva intr un dos al casei , pudica ca o fecioara ,dupa care se aseza intre noi in patul larg si ne cuprindea cu bratele ca intr-o colivie protectoare.Eram fericiti...eram intr-un paradis safe si imaculat , cum nu multora le era dat sa aiba.Si bagam toti nasul la subsioara ei mirosind a sapun de lavanda facut de manuta ei , crema untului si lavanda campului ca intr-o potiune magica ,dupa o reteta creata special sa adoarma copiii nebunatici din noi.Nici mirosul ala magic nu o sa-l uit niciodata...
Stimati tovarasi parinti si profesori....dupa o viata de om normal totusi , va anunt oficial ca exista povesti cu zane si pitici.Una din ele e a mea, unde bunica era Zana cea Buna si noi niste pitici frumosi si nazdravani iubiti de ea.
Daca tehnica aia care zice sa adormi cu ceva benefic in minte functioneaza , atunci o sa adorm cu imaginea Zanei din Nucet care cobora agale si frumos coama dealului pe insearat, cu coasa pe umar si boceaua goala de mancare , cu capetele cozilor impletite iesind rebel din broboada inflorata si cu piticii de noi topaind in urma ei desculti si agatand cate un mar sau o pruna de foame.
Asta e povestea ei, o parte din povestea mea, povestea lumii intr-un ciob al existentei ei vesnice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu