Craciunul care nu e in suflet , nu e niciunde !

anul asta nu am decorat casa cu nimic !
am decis si asta intr-un final. Probabil inaintea Craciunului , cand vine copilu' acasa o sa decorez minimal .Atat cat sa  imbogatim atmosfera. Sumar...simplu...cald !
Am mai spus-o si chiar am mai scris despre asta....Craciunul care nu e in suflet...nu e nicaieri!
Craciunul e o sarbatoare crestina. Caci nasterea unui spirit ales  e un miracol.
                                               

Dar a devenit pagana intre timp. Nu exista decat demonstrativ sentimentul ala de iubire a aproapelui, de mila si generozitate fata de sarac.De contemplare a povestii si a cerului. De curatare sufleteasca. NU MAI AVEM TIMP ! Suntem foarte, dar foarte, ocupati sa alergam sa cumparam tot ce trebuie pentru Marea Imbuibare . Urmata de Marea Betie si Destrabalare la petreceri.
Suntem foarte superficiali , stresati de intrebari stupide gen...cu ce ma imbrac la petrecere. Ce cadouri sa cumpar unuia si altuia.Sa nu se strambe...sa fie bine !
Suntem foarte ocupati cu planuri de socializare si distractie.
Craciunul e doar un pretext sa ne simtim liberi la distractie.Asta a devenit !!!
O perioada a anului cand oamenii se prefac ca le pasa. Cand primariile cheltuiesc averi in competitia  aia penibila  despre care oras e mai frumoas luminat si care targ de Craciun e in top 1558361486....in lume. Cand solisti canta pe bani grei , luati de la bugetele oraselor si ca atare din buzunarele noastre. Dupa care un an intreg ,  ne miram unde sunt banii de asfaltat sau de un autobuz nou .
O perioada a anului demonizata de comercial.Si departe la ani lumina de spiritul adevarat crestin.Sau cel putin credincios.
Am ales sa mi setez altfel momentele in viata. sa le simplific , ajustez si sa le mulez pe ceea ce ar trebuii sa reprezinte anumite sarbatori .
Am ales sa ma bucur altfel de restul zilelor mele pe Pamant.
Am ales sa ma cadorisesc cu calatorii si cu momente alaturi de oameni simpli si onesti. Si la asta lucrez inca. Cern sita umana din jurul meu. Pentru ca , imi este clar ca din compromisuri nu se construieste nimic bun. Nici macar o amicitie !
Si am ales sa fiu alaturi celor care au nevoie de amicitia mea.Asa ca ...Anul nou cu Goguta mea ...Istambul .Multa hoinareala, vizite si atmosfera otomana :) Just for a change

Suflet de femeie

Binecuvantate fiti ...sfinte purtatoare de Vieti !

Eu  cred ca nu exista mari  diferente intre suflete ,barbati sau femei! Ca doar bunul Creator e androgin, o armonie perfecta intre eternul  si sacrul feminin si infinitul masculin.

Exista totusi o diferenta de vibratie si misiune .

Si poate unii vor comenta ca sunt subiectiva ca femeie.

 Imposibil domnii mei...nu eu i-am dat femeii binecuvantarea de a aduce pruci pe lume.Cineva mult mai intelept a vazut cum sta treaba si cine ar putea dintru voi doi sa duca misiunea cu succes la bun sfarsit !!

Pruncii vostri pe care ii numiti sangele vostru si mandria voastra si care va duce numele mai departe.Da...voi va bucurati de o noapte de amor pasional , lasand partenerei sarcina pe mai departe. Sa va hraneasca "omuletul " cel purtator de sange si nume 9 luni ,dupa care sa il iubeasca si sa il ocroteasca inca o viata.

Femininul este asociat cu fragilitatea.Si totusi de ce nu i s - a dat "viteazului" sarcina asta ?

Cat de mare a fost femeia in fata Domnului  daca i-a acordat darul asta?

Am capatat simtul observatiei pasive , fara sa critic ( lucrez inca la asta ) , incerc sa vad dincolo de trup si aparente. Sunt uneori contrariata de femei aparent banale, muncite si neingrijite. Ma refer la aceea ingrijire de ochii lumii. Sali de intretinere si saloane unde si Betty cea Urata devine printesa.

Am vazut femei trecute demult de prima tinerete , la care frumusetea  sclipea in ochi, nu in  marca de  geanta de pe umar.Dar aveau vocabularul bine ales si bunul simt bine cultivat.
O sa mai adaug la subiectul asta cate ceva...de-a lungul timpului. Simt ca sunt multe de spus....poate imi vin si alte aspecte in mintea asta care nu vrea sa se opreasca a cugeta :)

sunt intr-o relatie serioasa si de durata cu orasul meu

hehehe...sunt si eu intr-o relatie.Serioasa chiar !
Mai...iubesc la nebunie Ploiestiul. Provincie pe naiba...este centrul universului meu...asa cum este Creatorul , Soarele si Luna , copilul meu, pisoii mei...oamenii dragi mie. In centrul Universului meu ii strang pe toti.Ii indes acolo ca pe o avere inestimabila...liberi si totusi ai mei. Forever...
Cand m-am nascut eu...acum o juma' de secol cu bataie, era o urbe cu iz de Caragiale inca.
Tin minte si acum bulevardul  ce strabate orasul de la sud la nord, pavat cu piatra cubica. Culoarea aia vanata care dupa ploaie strangea curcubeul  pe ea...Mergeam undeva in Piata I.V.Stalin  si faceam stanga pe  Lipscaniul Ploiestiului.Acolo erau casele alea evreiesti , cu magazine la parter , si fabricute , ateliere sau  locuinte la etaje si mansarde....Ce bucurie! Intotdeauna  ne cumparau ceva...cand intram pe straduta aia .De obicei ne incaltau de acolo. La 5 ani aveam ghete de piele lacuita si sireturi de matase, Acum nu mai am :)))

      Tropaiam  dupa, fericita cu ele....ca dupa probat refuzam sa ma descalt si  ma mai desparteam de ele dupa 2 zile , cu insistente si rugaminti .Dormeam incaltata !

      Disparuse deja statuia lui Atlas din actualul parc Nichita Stanescu...mare figura si cu ea .     Povestea ei a fost confirmata si de un bolsevic Lev  Trotki, venit in vizita la Dobrogeanu Gherea, pe atunci patron al unui mare restaurant in gara Ploiestiului.

„La Ploieşti, într-un scuar, un Atlas de fontă susţine cupa unei fântâni arteziene. În cele două laturi ale scuarului se află cluburile partidelor conservator şi liberal. Atlas este făcut în aşa fel încât se roteşte în jurul axei sale şi, în funcţie de cine se află la putere, se întoarce când spre clubul conservator, când spre cel liberal... Până şi o fântână de fontă este silită să se adapteze la schimbarea regimului de partid! E greu de imaginat o luptă între partide mai îndârjită decât aceea ce are drept arenă România“

           Nu...Ploiestenii nu beau mai mult ca Moldovenii dar...suntem singurul oras cu porecla de "Ce bei?" Pentru ca intr-o statistica a anilor 1913 , Ploiestiul figura cu 287 de crasme , adica una la 200 de locuitori.Erau si zicale precum :La Ploiesti cine nu stie sa faca ceva , se face carciumar.

     Un vestit avocat al urbei Nic Parvulescu avea o  vorba care a devenit proverbiala: Tampit ca un carciumat falit !Aluzie ca la Ploiesti nu aveai cum sa esuezi cu o astfel de afacere .

   Ploiestiul meu nu are cum sa -mi iasa din suflet si din sange . E acolo "dramuit ' de undeva de sus , sa-mi fie camin si "basecamp" .Locul unde sa -mi adun pasii , gandurile.         Locul unde sa renasc dupa fiecare cadere , istovire , depresie , amortire ...este urbea mea ...Ploiesti !

  .