Mai...iubesc la nebunie Ploiestiul. Provincie pe naiba...este centrul universului meu...asa cum este Creatorul , Soarele si Luna , copilul meu, pisoii mei...oamenii dragi mie. In centrul Universului meu ii strang pe toti.Ii indes acolo ca pe o avere inestimabila...liberi si totusi ai mei. Forever...
Cand m-am nascut eu...acum o juma' de secol cu bataie, era o urbe cu iz de Caragiale inca.
Tin minte si acum bulevardul ce strabate orasul de la sud la nord, pavat cu piatra cubica. Culoarea aia vanata care dupa ploaie strangea curcubeul pe ea...Mergeam undeva in Piata I.V.Stalin si faceam stanga pe Lipscaniul Ploiestiului.Acolo erau casele alea evreiesti , cu magazine la parter , si fabricute , ateliere sau locuinte la etaje si mansarde....Ce bucurie! Intotdeauna ne cumparau ceva...cand intram pe straduta aia .De obicei ne incaltau de acolo. La 5 ani aveam ghete de piele lacuita si sireturi de matase, Acum nu mai am :)))
Tropaiam dupa, fericita cu ele....ca dupa probat refuzam sa ma descalt si ma mai desparteam de ele dupa 2 zile , cu insistente si rugaminti .Dormeam incaltata !
Disparuse deja statuia lui Atlas din actualul parc Nichita Stanescu...mare figura si cu ea . Povestea ei a fost confirmata si de un bolsevic Lev Trotki, venit in vizita la Dobrogeanu Gherea, pe atunci patron al unui mare restaurant in gara Ploiestiului.
„La Ploieşti, într-un scuar, un Atlas de fontă susţine cupa unei fântâni arteziene. În cele două laturi ale scuarului se află cluburile partidelor conservator şi liberal. Atlas este făcut în aşa fel încât se roteşte în jurul axei sale şi, în funcţie de cine se află la putere, se întoarce când spre clubul conservator, când spre cel liberal... Până şi o fântână de fontă este silită să se adapteze la schimbarea regimului de partid! E greu de imaginat o luptă între partide mai îndârjită decât aceea ce are drept arenă România“
Nu...Ploiestenii nu beau mai mult ca Moldovenii dar...suntem singurul oras cu porecla de "Ce bei?" Pentru ca intr-o statistica a anilor 1913 , Ploiestiul figura cu 287 de crasme , adica una la 200 de locuitori.Erau si zicale precum :La Ploiesti cine nu stie sa faca ceva , se face carciumar.
Un vestit avocat al urbei Nic Parvulescu avea o vorba care a devenit proverbiala: Tampit ca un carciumat falit !Aluzie ca la Ploiesti nu aveai cum sa esuezi cu o astfel de afacere .
Ploiestiul meu nu are cum sa -mi iasa din suflet si din sange . E acolo "dramuit ' de undeva de sus , sa-mi fie camin si "basecamp" .Locul unde sa -mi adun pasii , gandurile. Locul unde sa renasc dupa fiecare cadere , istovire , depresie , amortire ...este urbea mea ...Ploiesti !
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu