Nu iubeam toamnele, pentru ca imi luau verile.
Iar eu ador verile , simt ca am trait pe un sol cald, vesnic sub Soare in multe alte existente . Cred ca de asta iubesc si Soarele enorm, pentru ca imi e constant dor de el. Ca de origini, de amintiri, de surse,....caut siguranta in punctele si zonele pe care le simt ca fiind deja ale mele!
...dar never say never , am inceput sa iubesc culorile si miresmele autumne.Ca se asorteaza cu viata mea actuala. Rimeaza cu amintirile mele, sunt blande si calde. Si Soarele e in ton ....al' de vara e prea tare, prea "nebun" , arunca prea multa lava si pasiune.
...Soarele de toamna e ca mine acum. Tacut , dar inca cald. Ard , dar mistuit si mistic. Incalzesc, dar selectiv si cu toane. Mai tolerez si cate un fulger mai tanar si furios. Fac haz de el , dupa care impac...rezolv...
Mi-a placut abrupt , nebun, furios si dinamic.Oke....Dar nu mai ma identific cu asta. Pana si canicula ma termina psihic...nu mai sunt din tablou ! ...si nici macar nu mai sunt eu acolo , in film!
Acum caut linistea, apusurile ....placute si caldute. Si ma uit la Soare ca la roata mare de mamaliga a bunicii , aburinda si inmiresmata in batatura aia saracacioasa care mi-a hranit atatea veri de fericire !
Si mi-e dor...iarasi ! De origini, de copilul eu, de cararile pe care am mers, de ochii cu care m-am intersectat ...de pamantul reavan de la tara si de dudul din curte....si de noi toti care eram.Si o parte nu mai suntem....
Bine ai venit Toamna ...cu adierile tale melancolice , care nu ma ranesc.Din contra! Le asteptam si le iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu