cumpana mea

randurile astea sunt ca sa imi aduc aminte cat de rau am fost ultima luna.
randurile astea sunt pentru aducere aminte.
sa nu ma ia valul infatuarii si nesimtirii , atunci cand bine ma voi afla. Si, ca multi altii....de oameni nu-mi va pasa.
randurile astea sunt bice. ca cele care pocnesc de Plugusor , sacadat si fara mila.
sa se ridice la cer si sa ma biciuiasca pentru a ma ridica iarasi la starea de modestie si smerenie.
si chiar umilinta !!
mi-a fost atat de rau timp de o luna...nici nu mai conteaza motivul. am simtit pe propria piele cat de muritori suntem. cat de fragila e viata....cat de relativa e existenta. si nu-mi trecea...se agrava !
dar undeva in adancuri vorbeam cu mine si cu toata dumnezeirea si cu toate celulele corpului meu.
si ele erau pasive.
si eu  le strigam rebela ..nuuuuuuuu. nu vreau sa se termine asa...
si ele taceau pasive si nimic nu se intampla.
pana cand mi-am plecat sufletul invinsa. marea invingere e marea recunoastere. ca tot ce gandesti e ori mireasma , ori bici pe suflet.
nu mi-a mai ramas decat lumina si ruga.
si cortina s-a ridicat.
si iarasi mi-a zambit viata , si toti dumnezeii si toate pasarile si norii si gandurile si tot.
nu , nu se putea termina asa.          
                                               

viata este infinita , o spirala universal conceputa sa dureze vesnic.
am aflat ca sunt muuuulllltttt mai puternica decat mi-am imaginat vreodata.
sunt mult mai in credinta decat am visat vreodata.
sunt un om bun indiferent cat de obsesiv se incapataneaza unii oameni sa scoata din mine raul.
vietii nu-i poti multumii decat existand frumos. fara sa fortezi nota. doar sa respiri.
si sa iubesti.
in primul rand pe tine.
iubeste -te !!